Scurt istoric

Satul este înconjurat în partea de miazăzi de o pădure seculară în mijlocul căreia se găsește vechea mănăstire Gorovei. Această pădure cu sute de ani în urmă se întindea și peste vatra satului spre răsărit și miazănoapte până dincolo de gară, oferind oamenilor adăpost în caz de primejdie. Documentele spun că acolo, undeva la marginea pădurii era vatra satului numită Văculinți. Din cauza invaziei polonilor, a tătarilor și turcilor din sec. XV-XVII, mai ales cea din anul 1674, când tătarii așezați în aceste zone au produs mari jafuri și pustiiri, locuitorii au fost nevoiți să se retragă în pădure, formând vatra unui nou sat, cel de astăzi, numit Văculești. Satul a luat ființă la sfârșitul secolului al XVII-lea, adăugându-se la rădăcina cuvântului ,,Văcul’’ sufixul ,,ești’’, fapt întâlnit în toponimia satelor românești din nordul Moldovei. Tot acum putem vorbi și de existența unei biserici începând cu anul 1712 având drept ctitori doi boieri: Lupu Dascălul și Nimerincul Ucraineanul. Biserica din satul Văculeşti a purtat hramul "Adormirea Maicii Domnului" şi "Sfântul Nicolae" până la 8 noiembrie 1938, când în urma unor reparaţii conduse de preotul Toma Ionescu, biserica a fost resfinţită, luând hramul "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil".                                                                                                                     

Biserica este de lemn, tipic moldovenească, clădită pe un plan în formă de cruce, cu brațele mici. Construcția este făcută pe o temelie din piatră de lespezi peste care s-au așezat tălpi groase din lemn de stejar unde se ridică pereți din bârne. Acoperișul este înalt, lucrat în două pante, în vârf coama este dreaptă și se termină la extremități cu câte o cruce mare de fier, având la bază câte o semilună. Inițial, biserica n-a avut pridvor cu clopotniță, acest adaos s-a făcut mai târziu prin secolul XIX. Știri despre meșterii constructori ai bisericii nu avem, se presupune că aceștia au fost probabil dintre localnici.                                                                      

În biserică se pătrunde printr-un pridvor care este de formă pătrată. La ușa de intrare din pridvor în pronaos se vede sculptat un chenar ,,frânghie-sucită’’,iar deasupra ușii este sculptat o cruce. Naosul este despărțit de pronaos printr-un perete de bârne de stejar cu o deschizătură largă. În interiorul bisericii, pereții sunt văruiți în alb, iar pardoseala este din scândură. Altarul are formă poligonală, având în mijloc, pe boltă, icoana Sfintei Treimi. Catapeteasma este formată din cinci rânduri de icoane ce sunt pictate în stilul artei bizantine. Biserica nu păstrează obiecte de patrimoniu, ele fiind luate în timpul regimului comunist și duse la mănăstirea Vorona.

Printre preoții care au slujit la această biserică menționăm pe Pr. Grigore Apopei care a zidit în partea de sud a bisericii pridvorul și clopotnița. În 1863, dascălul V.Răileanu a căptușit pereții exteriori cu scândură, iar în 1890 este refăcut acoperișul de draniță și se pune tablă neagră. În timpul păstoririi Pr. Ioan Moga prin anii 1893-1894, se zidește în jurul temeliei un zid de protecție din bolovani de piatră, servind drept soclu. În anul 1932, în timpul Pr. Ioan Simionescu, biserica a fost acoperită cu tablă zincată. În anul 1942, sub păstorirea Pr. Toma Ionescu s-au tencuit pereții și cupola din interiorul bisericii. În anul 1966,în timpul Pr. Filip Petru a fost reparat zidul de protecție din jurul bisericii, s-a căptușit clopotnița cu scândură și s-a zidit capela din cimitir. În perioada 1974-1982, în timpul Pr. Saucă Dumitru s-a electrificat biserica și s-a cumpărat o casă parohială. De la 1 ianuarie 1996, paroh la această biserică este Pr. Chirilă Petru. În această perioadă s-a început lucrarea de restaurare a bisericii în exterior și interior. Biserica a fost căptușită cu încă un strat de scândură,s-a schimbat acoperişul, s-a pus tablă nouă și s-a consolidat soclul din jurul temeliei. În interior a fost restaurată catapeteasma și s-au tencuit pereții. Biserica a fost înzestrată cu mobilier nou (strane de stejar,mese), icoane, veșminte, obiecte de cult (cădelnițe, Evanghelie, vase liturgice, dvera, prapuri, lumânărar, covoare, cărți de slujbă, chivot, acoperăminte pe sfânta masă, covoare, sfeșnice), a fost refăcută instalația electrică și s-a asigurat sonorizarea. În exterior a fost amenajat trotuarul din fața bisericii cu pavele, s-a construit o casă socială dotată cu tot necesarul pentru oficierea slujbelor de pomenire, s-a zidit o masă din piatră și mozaic în fața bisericii, s-a construit o magazie nouă în curte și s-a amenajat un nou gard cu piloni de piatră și plasă de sârmă. În curtea bisericii s-a plantat o livadă de pomi şi s-a făcut o fântână. De asemenea, în cimitir s-a construit o clopotniță și s-a cumpărat un clopot pentru servicii religioase. La casa parohială s-au realizat lucrări de reparație, întreținere și îmbunătățire prin împrejmuirea cu gard, construirea de mai multe anexe și racordarea la sursa de apa curentă. În anul 2012, a avut loc resfinţirea bisericii de către  P.S.Calinic Botoşăneanul cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la ctitorirea sa. De asemenea a fost sfinţită casa socială, precum şi un monument închinat eroilor din această parohie căzuţi în cele două războaie mondiale.